Liviu Deceanu: Trăim într-o lume a divergenţelor, a schimbării, iar această realitate nu ocoleşte lumea economică. Paradigmele se schimbă, globalizarea este pusă sub semnul întrebării (se vorbeşte chiar de “Deglobalizare”), iar conflictele – de diverse tipuri – par să se multiplice, iar natura lor devine una complexă, greu de înţeles şi analizat.
Este greu de sintetizat în câteva cuvinte mutaţiile profunde din economia mondială, însă câteva aspecte mi se par de luat în seamă: aşa cum spuneam, deglobalizarea, încercarea de a reduce interdependenţele pentru a diminua potenţialele efecte de contagiune; de asemenea, aş putea aminti – după decenii de liberalizare, multiplicarea măsurilor protecţioniste, aşa-numitele “războaie comerciale”. În general, atunci când evoluţiile economice nu sunt satisfăcătoare, protecţionismul revine în atenţie, aşa cum, dintr-o perspectivă politică, populismul şi extremismul par (şi subliniez acest verb, “par”) o soluţie convenabilă, atractivă.
Pentru că am amintit mai sus termenul de « divergenţă/divergenţe », nu pot să nu remarc diferenţele de abordare dintre marile blocuri comerciale: Uniunea europeană pune accentul pe protecţia mediului, economia circulară, sustenabilitate, sporind costuri de producţie şi antrenând probleme economice şi sociale grave (asta nu înseamnă că intenţia nu este una nobilă!!), în vreme ce SUA au redevenit protecţioniste, China pare că nu dă importanţă schimbărilor climatice şi poluării, fiind agresivă comercial, iar Rusia continuă să ducă un război de neînţeles…
Reporter: Ce atitudine ar trebui să adopte factorii de decizie în astfel de situaţii?
Liviu Deceanu: Cred cu tărie că această atitudine, abordare, este zugrăvită cel mai bine de un cuvânt simplu – responsabilitate. E nevoie de responsabilitate în elaborarea politicilor economice, la nivel naţional dar şi comunitar, e nevoie de resaponsabilitate atunci când se recurge la îndatorare ori deficit. Povara datoriei suverane va atârna asupra generaţiilor următoare; este aşadar etic să o utilizăm ca intrument electoral, de atragere a voturilor?
Pe de altă parte, deficitele produc inflaţie, alt dezechilibru care ne-a afectat profund în ultimii ani, erodând puterea de cumpărare, iar efectele sunt resimtiţe mai acut de cei simpli, fără posibilităţi materiale deosebite. În acelaşi timp, antreprenorii, cei care asumă riscuri, cei care produc, care inovează, trebuie sprijiniţi şi nu împovăraţi; din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat în ultima perioadă, o schimbare de atitudine din partea factorilor de decizie fiind mai mult decât binevenită. Nu în ultimul rând, este nevoie de libertate individuală, de o reglementare succintă şi eficientă.
România are capital uman de calitate (şi spun asta chiar în contextul importului de forţă de muncă care a devenit o realitate), are izvoare de inovare, însă trebuie să înlocuim populismul cu pragmatism, să vedem “elefantul din încăpere”, şi să spunem lucrurilor pe nume: producţia şi inovarea trebuie privilegiate şi nu consumul, statul nu trebuie să fie prezent în economie în mod excesiv, iar cheltuielile sale trebuie să fie mereu justificate.
Reporter: Cât de important este rolul unui economist în societatea contemporană?
Liviu Deceanu: Din punctul meu de vedere, economistul ar trebui să fie pe de o parte un observator obiectiv al realităţilor economice, care işi foloseşte capacitatea analitică şi cunoştintele la maximum, şi, pe de altă parte, o voce care să se facă auzită în societate, care să îi influenţeze cu bună credinţă pe decidenţii politici, care să critice atunci când e cazul. Misiunea noastră este una complexă, fără îndoială: de la predarea în cadrul academic, transmiterea de informaţii dar mai ales DIALOGUL cu studenţii, dezbaterea diverselor teme, şi până la “crearea de cunoaştere”, cercetarea ştiinţifică, dar şi livrarea de soluţii către societate şi mediul politic.
Cercetarea ştiinţifică nu trebuie să fie un simplu exerciţiu; ea trebuie să genereze soluţii, să aibe implicaţii reale în elaborarea politicilor economice. Nu în ultimul rând, dacă timpul îi permite, economistul poate fi şi antreprenor. Un economist care se bucură de succes în antreprenoriat este un economist pe deplin validat după părerea mea; teoria trebuie, fără îndoială, să fie validată de practică…
Reporter: Cum vezi viitorul economic al României, dar şi al Uniunii europene?
Liviu Deceanu: Sunt un pro-european convins, cred cu tărie în proiectul european, şi de asemenea cred că cei peste 70 de ani de pace şi prosperitate de care ne-am bucurat în CE/UE reprezintă o realizare fabuloasă. Ceea ce au reuşit să pună în mişcare, după al doilea Război mondial, Robert Schuman şi ceilalţi vizionari ai vremii, merită atât respect şi admiraţie, cât şi angajamentul nostru pentru viitor. Desigur, au existat crize, tensiuni (Criza datoriilor suverane în zona Euro, mai recent Brexit-ul, sau chiar foarte apropiatele proteste ale fermierilor), însă integrarea rămâne, indiscutabil, o soluţie convenabilă. Ceea ce trebuie însă adăugat pentru ca viitorul UE (şi al nostru în cadrul UE) să fie unul mulţumitor este poate…pragmatismul.
Instituţiile UE nu comunică bine (clivajul între oamenii simpli şi Bruxelles este evident), sunt mult prea birocratice, şi poate chiar prea naive (vorbeam mai sus de “Green Deal”, de presiunea mult prea mare pusă pe antreprenori, de pierderile de competitivitate). Nu vreau să spun aici că trebuie să renunţăm la obiectivele legate de protecţia mediului, şi nici că probleme precum schimbările climatice sunt false. Nu, ele sunt cât se poate de reale…însă europenii trebuie să înţeleagă că nu mai reprezintă centrul de putere al lumii, că lumea s-a schimbat în ultimele decenii, şi există posibilitatea să nu fim văzuţi ca un exemplu de bune practici, ci doar ca…o piaţă de desfacere.
In consecinţă, tranziţia verde trebuie făcută treptat, fără şocuri, inovarea trebuie privilegiată, astfel încât, măcar parţial, industria şi economia europeană în ansamblu să rămână competitive. Într-o lume in care conflictele se multiplică, practicile protenţioniste se reîntorc, războaiele comerciale, cele clasice sau cele hibride sunt o realitate, nu poţi fi naiv, şi nici pasiv.
Concluzia acestui interviu cu Liviu Deceanu evidenţiază o realitate economică plină de provocări şi incertitudini, dar şi posibilităţi de adaptare şi progres. Accentul pe responsabilitate, inovare şi pragmatism în faţa schimbărilor economice globale subliniază necesitatea unei abordări echilibrate şi pro-active de către factorii de decizie. Rolul economistului se dovedește a fi esenţial în navigarea acestor ape tulburi, oferind analize obiective, soluţii pragmatice şi îndrumare pentru politicile viitoare.
În contextul unei lumi în continuă schimbare, adaptabilitatea, educaţia şi colaborarea internaţională devin piloni centrali pentru asigurarea unui viitor economic sustenabil atât pentru România, cât şi pentru Uniunea Europeană.
