Cine este Ștefan von Korch?
Aș dori să spun că sunt un om care se pregătește pentru un drum, de ceva vreme, și care își dă interesul și stăruința de a rămâne în primul rând un om, apoi pe lângă aceasta calitate dorește să fie un artist care își adună gândurile și le transpune în ceva bun, frumos și pozitiv, adică muzică.
Ce calități trebuie să dețină un tenor?
Sunt atâtea calități încât dacă m-aș pune să le enumăr, probabil nici eu nu le posed pe toate, dar având în vedere că sunt pe acest drum, pot spune că în primul rând avem nevoie de curaj, un pic de voce, carismă scenică, dezinvoltură, și nevoie de un maestru sau chiar mai mulți pentru a deveni un tenor, titulatura aceasta ți-o poți însuși poate după o viață întreagă de scenă și diferite realizări care țin de viața asta a tenoriei.
Care este relația dintre tine și vocea ta? Te poate trăda vocea?
Vocea mea, nu știu dacă este vocea mea, este vocea lui Dumnezeu, primită cadou de mine ca să mă pot dedica ei și vieții pe care ea mi-o oferă, arată și pregătește. Eu nu pot spune că sunt în totalitate ghidat de vocea mea, dar uneori starea mea depinde și de cum mă simt vocal. Am auzit mari maeștri care spuneau că nu poți întotdeauna să te bazezi pe voce, dar eu slavă Domnului sunt norocos și nu am avut probleme care nu se puteau rezolva. Dar cred că starea sufletească poate influența calitatea vocii, atât în mod bun cât și într-unul mai puțin bun.
Care sunt rolurile dragi sufletului tău? De ce?
Unul din rolurile mele dragi este Tamino din Flautul Fermecat, a fost primul meu rol, așa mi-a plăcut încât este încrestat în sufletul meu, și acum țin minte cu plăcere debutul meu de la Opera Națională Cluj-Napoca. Un alt rol la fel de iubit este cel din I Puritani, unde vocea este la limita limitei, dar tot ceea ce este frumos și deosebit este mai dificil de obținut. Mă pot considera un norocos, fiindcă am avut ocazia să îl cânt de mai mult de 5 ori, e un rol pentru care sunt dispus să vars ultima picătură de energie din sufletul și trupul meu.
Ce spectacole recomanzi publicului din Cluj-Napoca? Dar tineretului?
Opera Națională din Cluj-Napoca din fericire are spectacole de bună calitate, deci nu aș putea să recomand unul sau două, pentru toate acestea se muncește mult, așadar toate sunt de văzut, apoi ca spectator, alegi ce este pe placul sufletului tău. Tineretul ar trebui să fie curios de istoria care precede toată muzica pe care o ascultă în zilele noastre, chiar dacă numai o dată sau de zece ori, interesul pentru ceva neauzit sau nevăzut trebuie perpetuat. Am fost surprins că sălile sunt pline de multe ori, deci ceea ce se întâmplă din punct de vedere managerial pare a duce spre un viitor mai bun.
Care au fost cele mai mari provocări ale tale în lumea artistică?
Una din provocările pe care am dorit să le dovedesc a fost să pot cânta 27 de concerte consecutive în China, cu drumuri de zeci de mii de km între, am vrut să știu unde îmi este limita de rezistență, se pare că nu a fost la finalul acelor concerte, deci pot să îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ținut pe linia de plutire.
E posibil să te blochezi pe scenă în timpul unui spectacol? Ce faci atunci?
Pe scenă este posibil absolut orice, chiar să și mori, sunt mulți artiști care au murit pe scenă, dar dacă o luăm pozitiv, ce poate fi mai nobil decât să mori în pielea unui personaj pe care îl însoțești, căruia i-ai dat și viață. Eu se pare că sunt norocos să nu mă fi blocat încât să nu pot continua. Cred că și aici este responsabil tracul pe care nu îl putem întotdeauna stăpâni. Părerea mea sinceră este că și dacă te încurci, nu te opri.
